Program si programari
- Luni - Vineri: 7.30 - 20.30 Sambata: 8.00 - 14.00
- Tel./Fax: 031.805.99.70 office@sportmedcenter.ro sau prin urmatorul formular.
BOLILE RESPIRATORII CRONICE SI KINETOTERAPIA
Scris de Admin
Bolile respiratorii cronice sunt afectiuni ale plamanilor care se intind pe perioade mari de timp, de cele mai multe ori pentru toata viata.
Cele mai frecvente sunt considerate: bronhopenumopatia cronica obstructive( BPOC), astmul bronsic,emfizem pulmonar, bronsectazia, alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara primara sau secundara.
In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul pentru care pacientul “uita”sa respire.
Respiratia cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația); eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât inspirația. Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbonși alte alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.
Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbonși vapori de apă.
Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii în scopul îmbunatatirii respiraţiei, a utilizării unui procent cât mai mare din capacitatea pulmonara, în vederea recuperării funcţionale a plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi învatat sa-şi readucă treptat frecvenţa respiratorie la 14- 18 respiraţii /minut. Prin executarea repetată a unor exerciţii de intarire a musculaturii(ridicări şi coborâri, rotaţii, abducţii şi adducţii), se incearca tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).
Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului( controlul tusei pentru eliminare secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei trunchiului care va favoriza drenajul postural( scurgerea asecretiilor prin trahee).2.ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.
Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate.
Lipsa activităţii fizice a pulmonarului antrenează o serie de perturbări funcţionale conexe, în special cardiocirculatorii, musculare şi metabolice dar şi psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul in a face constant miscare.
Dr. Carmen Mihalache
Director Medicala
Clinica Sport Med Center
Bld. Ion Ionescu de la Brad nr. 5, demisol, sector 1, Bucuresti, zona Baneasa
031.805.99.70
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
www.sportmedcenter.ro
Cele mai frecvente sunt considerate: bronhopenumopatia cronica obstructive( BPOC), astmul bronsic,emfizem pulmonar, bronsectazia, alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara primara sau secundara.
In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul pentru care pacientul “uita”sa respire.
Respiratia cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația); eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât inspirația. Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbonși alte alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.
Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbonși vapori de apă.
Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii în scopul îmbunatatirii respiraţiei, a utilizării unui procent cât mai mare din capacitatea pulmonara, în vederea recuperării funcţionale a plamanilor. Bolnavul cu afectiuni cronice pulmonare va fi învatat sa-şi readucă treptat frecvenţa respiratorie la 14- 18 respiraţii /minut. Prin executarea repetată a unor exerciţii de intarire a musculaturii(ridicări şi coborâri, rotaţii, abducţii şi adducţii), se incearca tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui, abdominala).
Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului( controlul tusei pentru eliminare secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei trunchiului care va favoriza drenajul postural( scurgerea asecretiilor prin trahee).2.ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.
Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate.
Lipsa activităţii fizice a pulmonarului antrenează o serie de perturbări funcţionale conexe, în special cardiocirculatorii, musculare şi metabolice dar şi psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara afectata de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul in a face constant miscare.
Dr. Carmen Mihalache
Director Medicala
Clinica Sport Med Center
Bld. Ion Ionescu de la Brad nr. 5, demisol, sector 1, Bucuresti, zona Baneasa
031.805.99.70
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
www.sportmedcenter.ro